Am citit pe Facebook un articol foarte interesant despre cruzimea si violenta din unele fragmente literare analizate la orele de limba romana. Demult aveam doua mari probleme de semnalat. Asta doar din punctul meu de vedere. Prima: violenta din desenele animate in care actorii romani sunt de un talent indoielnic, se tipa fiecare replica, in general se vaicaresc intr-una si, mai mult, aproape toate versurile melodiilor sunt traduse in limba romana, evident cantate de actori mai putin, sau mai mult talentati. Cum e sa nu auzi niciodata vocea lui Tom? Ci doar cea a actorului roman.
A doua mea mare plangere: manualele de istorie, pana la clasa a VII-a inclusiv. Pe celelalte nu le cunosc. Acestea sunt facute, evident, de cadre didactice universitare (cu mici exceptii), care habar nu au de nivelul intelectual al unui copil de 10-13 ani. Intr-o lectie trebuie explicate minimum 20 de cuvinte: democratie, liberalism, cod civil, vot universal, greva, greva japoneza etc. etc. Apoi, nu se defineste foarte clar epoca la care se refera manualul respectiv si perioada. Se amintesc denumiri geografice inexistente in prezent, fara sa se explice unde s-au aflat acele teritorii. Hartile nu sunt intotdeauna edificatoare. Se aminteste de Tarile de Jos de exemplu si abia dupa vreo 2-3 lectii se spune despre ce tari este vorba. Se vorbeste despre revolutia industriala, sociala, economica, de urmarile razboaielor lui Napoleon – fara a fi numite, doar ca trebuiau indepartate (urmarile). Si abia daca am parcurs vreo 20 de pagini. Sigur, nu trebuie sa dam copiilor totul, mura-n gura, dar la varste fragede, de 8-12ani , este nevoie sa explice in amanunt.
Nu vreau sa ma dezlantui mai mult decat trebuie, dar as fi curioasa sa aflu si parerea unui profesor de istorie, care preda la clasa a VII-a si sa-mi spuna cu cat le spune mai mult elevilor decat scrie in manual.
Lena Fodorean 