La teatru cu tanti Viorica

Am o mătușă tare îndepărtată, cu care am ținut legătura pentru că locuise și ea multă vreme în Zalău și apoi când ne-am mutat cu toții la Cluj eram vecini aici, în Mănăștur. A rămas singură biata Viorica, soțul i s-a prăpădit și copiii au luat-o care încotro. Trece de 85 de ani, dar se ține încă bine, fizic. Ne-am întâlnit pe stradă și m-a întrebat cum mă cheamă și unde stau. Mi s-a făcut milă.

În tinerețea ei, tanti Viorica era asistentă medicală la un cabinet stomatologic, la Clujana. Printre pacienți o avea și pe actrița Melania Ursu, cu care se împrietenise. A primit o invitație de două locuri la un spectacol de teatru și m-a luat cu ea. Îmi amintesc că se juca Omul cu mîrțoaga, în regia lui Mihai Măniuțiu. Era cam prin 1985 în perioada divorțului meu. Voiam s-o văd pe Melania Ursu, dar și să mă conving de calitățile de regizor ale d-lui Mihai Măniuțiu, mai ales pentru că eram colegă de serviciu și oarecum prietenă cu soția lui, Anca.

Așadar, ne-am luat cele mai frumoase, bune și festive haine și ne-am dus amândouă cu troleul la spectacol. Niciuna din noi nu-și permitea un taxi, deși soțul Vioricăi era inginer șef la ”16 februarie”.  Am ajuns cu bine la teatru, ne-am căutat locurile, care erau în al treilea rând din sală, locuri bune, chiar la marginea rândului, pe mijlocul sălii. S-a așezat tanti Viorica pe scaunul din margine. Avea un buchet de flori, e adevărat foarte frumoase, pe care-l ținea pe genunchi și aplauda unele replici ale doamnei Melania, întotdeauna dădea tonul, adică era prima care aplauda. Uneori mă jenam pentru că întrerupea dialogul actriței.

Pe la jumătatea spectacolului, tanti Viorica se mai liniștise nițel, s-a foit ce s-a foit, a aplaudat și în sfârșit s-a liniștit. Dar, vai, nu pentru multă vreme.

Cred că pe la jumătatea celui de-al treilea act, tanti Viorica se ridică brusc în picioare și se îndreaptă spre scenă. Ajunsă în dreptul rândului întâi, cu toată forța aruncă buchetul pe scenă. Prinsese un moment în care actrița era singură pe scenă, dar, din nefericire, cu spatele la spectatori. Au fost de ajuns cele câteva secunde cât a stat cu spatele, ca tanti Viorica să arunce buchetul pe scenă, care s-a prăbușit cu un zgomot înfundat, undeva aproape de picioarele actriței. Luată prin surprindere, actrița s-a speriat atât de tare încât a scos un ușor țipăt, dar care s-a auzit clar în sală. A mai rămas câteva clipe cu spatele, s-a întors, a făcut o reverență timp în care publicul a început să aplaude. Tanti Viorica crezând că aplauzele sunt pentru ea, făcea și ea, la rândul ei, reverențe publicului. Mi-a mărturisit ulterior că a fost convinsă că aplauzele au fost pentru ea. Mi-a mai spus că a așteptat momentul în care actrița va fi singură pe scenă ca să știe că florile sunt pentru ea. După încetarea aplauzelor spectacolul a continuat.

Nici nu am mai primit o altă invitație de la ea, dar nici nu am mai mers undeva împreună. Și ieri, biata Viorica m-a întrebat cum mă cheamă….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s