Am nevoie doar de un singur cuvânt

Ciudată și de neînțeles este soarta omului. Zilele vin, aduc bucurie ori tristețe, apoi se duc. Și oamenii vin, se întâlnesc, își zâmbesc unul altuia, după care se despart, pleacă. Dar de ce această tristețe supă despărțire? De ce amintirile, chiar ci cele mai frumoase, ne întristează? Poate pentru că ne lasă impresia că am pierdut ceva care ne aparținuse și care zburase ca o păsăruică frumoasă. Și n-ar fi nevoie decât de un singur cuvânt, poate de o singură privire….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s