Țiganul cu stiletto

Prima dată în viața mea regret că nu am sau nu știu (?!) să fac înregistrări cu telefonul mobil. Ieri, după evenimentul de la BCU, m-am întors în Mănăștur cu un autobuz. Numărul 9. Lângă mine, în stația de pe Memorandumului era un țigan, de vreo 60 de ani, îmbrăcat relativ elegant: pantofi albi, gen stiletto, adică cu botul ăla lung de păreau că nu se mai sfârșesc, cu niște catarame aurii. Pantaloni albi, dintr-o stofă fină, călcați la dungă. O cămașă albă de mătase. Fără cravată, descheiat până la buric, cu maieu tot alb, de bumbac, pe care scria Versace. Deasupra purta o jachetă scurtă, dintr-un material numit ”piersică” de culoare gri-perlă, descheiată. Pe fiecare deget avea câte un inel de aur, la fiecare mână câteva brățări, evident tot de aur și un lanț gros, foarte gros cu o cruce  cam de vreo 15 centimetri.  Vorbea la telefon. A sosit autobuzul, m-a lăsat să urc înaintea lui. Vorbea în continuare la telefon. Tare. Am găsit un loc liber, chiar în spatele șoferului. Omul meu încă vorbea la telefon. Nu dau atenție la ce vorbește. Nu e multă lume, așa că, vrând-nevrând aud totuși tot ce vorbește. Și vorbește tot tare. Fără să vreau ascult conversația lui, dar aud și vocea doamnei de la celălalt capăt al firului. Se pare că doamna îi cerea sfatul în legătură cu intabularea unei locuințe (cineva decedase), vânzarea ei apoi și cumpărarea alteia noi. Tiganul meu o sfătuiește – reamintesc, tot cu voce tare:

– Du-te la primărie, este acolo un țigan care te ajută. Nu-i dai mult, zicea el, doar 1000 lei. Nu-i spune că o murit. Nu trebe să faci masă succesorală, te ajută țâganul ăla. Și după aia, să mă scuipi în gură dacă nu-ți găsesc un apartament cu trei camere, baie și bucătărie pe centru, tu curvă, tu, cu 75.000 euro. Și să mă piși în gură dacă nu-l cumperi pe loc. Atâta că are camera lipită.

Bine, pe asta cu camera lipită nu am înțeles-o. Dar a vorbit timp de 22 de minute cât a durat până la penultima stație, adică la capătul Căii Florești. După ce a coborât țiganul, un domn din autobuz, la fel de enervat ca și mine de toată discuția asta, a strigat după el:

– Cum îl cheamă pe țiganul de la primărie?

De ce  nu pot înțelege unii că nu mă interesează ce probleme au ei?

De fapt ce pretenții să am de la bișnițarul ăla, așteptam din clipă în clipă să scoată un fișic de bancnote. Euro, evident.

De mâine mă interesez dacă mă pot face țigan și mă angajez la primărie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s