Red Army Choir

Luni seara, pe 21 septembrie a.c., am fost la concertul pe care l-am trâmbițat pe FB. Cum nu sunt o obișnuită a lumii spectacolelor, nu prea am cu ce să compar acest gen de spectacol.
1. Am așteptat, în picioare, în fața Sălii polivalente multă vreme, mult prea multă vreme. Ultima oară când m-am uitat la ceas era ora 20,40 și încă nu ne dăduseră drumul înăuntru. Spectacolul trebuia să înceapă la ora 20. Nimeni nu ne-a anunțat nimic, nimeni nu și-a cerut scuze pentru teribila întârziere de o oră.
Partea bună este că m-am întâlnit cu multă lume cunoscută (prieteni, foști colegi de serviciu) și cu noii prieteni de pe FB. Numai asta mi-a ușurat așteptarea și mi-a calmat oarecum enervarea,
2. Spectacolul în sine mi-a confirmat încă o dată teoria poporului ăstuia că: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Coriști puțini (în jur de 30 de persoane), orchestra era cam din 20 de persoane, soliști vreo 4-5, iar Radu Captari a cântat un cântec necunoscut, ca atare nu prea a avut succes.
3. Deși am promis să mă dezlănțui și să cânt împreună cu corul toate melodiile nu am putut face asta din două motive: în stânga mea stătea un domn de vreo 50 de ani, care nici măcar nu aplauda, cel din dreapta nu părea foarte interesat, așa că abia dacă îndrăzneam să aplaud, și-apoi, în condițiile astea, cum să cânt cu ei dacă vecinii mei erau extrem de sobri și rezervați?  In al doilea rând, spre marea mea dezamăgire, nu prea am recunoscut melodiile rusești. Până la urmă mi-am făcut damblaua și am cântat împreună cu ei Kalinka, Oci ciornâie și Katiușa.
4. Deși decorul era cenușiu, uniformele erau și ele tot cenușii, costumele populare (mult stilizate după părerea mea) erau destul de armonizate cu dansul executat clar de niște balerini, nu păreau dansuri tradiționale rusești. Dar emanau o energie, bună dispoziție, umor, încât chiar m-am electrizat, mi-am încărcat bateriile. Sincronizări perfecte, o singură ratare a săritului peste sabie. La unul din dansuri, din cauza costumelor, nu am putut deosebi băieții de fete.

5. Cred că oaspeții au ținut cont de faptul că orașul nostru este prin excelență unul cultural și, ca atare, spectacolul a avut și părți de muzică clasică, cu arii celebre, ușor de recunoscut, dar și momente de excepție cu un rock interpretat la balalaică. Neobișnuit era faptul că instrumentele aveau mărimi diferite, cea mai mare fiind aproape cât un contrabas. Partea asta, cu melodii moderne, tinerești, dinamice,  a plăcut foarte mult.
6. Una peste alta spectacolul mi-a plăcut, m-am încărcat pozitiv cu multă energie, dar nu cred că aș mai merge și a doua oară.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s