Cadoul ieftin, dar valoros

Am citit acest articol al fundației dumneavoastră și m-am gândit foarte serios la conținutul lui. Este foarte adevărat că adeseori am simțit nevoia să mă exteriorizez, să spun tuturor ceea ce simt, ceea ce mi se întâmplă. Si, de obicei, găsesc pe cineva care să mă asculte. Oricâte necazuri aș avea, în acele momente parcă cineva mi-a luat necazul cu mâna, parcă orice răspundere a trecut de la mine la persoana cu care stau de vorbă. Este o foarte mare ușurare pentru tine ca persoană, dar în același timp o povară pentru el, să stea și să se încarce cu toate energiile tale negative. Poate nu toată lumea este dispusă să te asculte, poate nu vrea pur și simplu, sau, dimpotrivă, este ca un burete și absoarbe tot necazul tău. Și nu numai necazurile, dar sunt momente când explodezi de fericire (ți-a reușit copilul la facultate, a găsit un serviciu bun, a primit o medalie sau s-a întors viu din Afganistan), când vrei să strigi lumii întregi bucuria împlinirilor familiei tale. La unii dintre cei care ascultă apare, din păcate, deseori invidia, ranchiuna. Si eu sunt dispusă să ascult pe cineva, dar uneori mă simt obosită, împovărată de grija pentru acea persoană. Și poate din meschinărie, mă descurajează dacă discuția este purtată telefonic pe minutele mele și eu sunt cea care ascultă.
Sunt și persoane care stau de vorbă cu tine, te sfătuiesc, fără ca tu să ceri asta, fără ca tu s-o dorești. Sfaturi în special legate de tratamente în diverse boli. Am întâlnit oameni care mă ascultau cu mare atenție, dar îmi spuneau că nu am procedat corect, că numai procedurile lor sunt bune și dau rezultate. Având o groază de afecțiuni, sigur că aș putea vorbi zile întregi despre ce tratamente am făcut, despre ce medicamente am luat, ce plante medicinale folosesc. Sunt persoane care insistă, susținând că doar cu ceea ce spun ei te vindeci. M-am obișnuit să promit că voi încerca și leacul acela, de obicei ”băbesc”, că cele medicamentoase nu aș îndrăzni să le aplic fără să mă sfătuiesc cu un medic. Doar astfel ”scap” de insistențele persoanei respective. Și știu că sunt bine intenționate dar ele nu știu să procedeze cu tact.
In concluzie, în această ascultare există întotdeauna două părți: unul care vorbește și unul care ascultă. Dacă ești cel care ascultă, atunci cred că trebuie să te și adaptezi la persoana cu care vorbești, să-ți faci timp să o asculți. E o mare consolare să poți vorbi cu cineva, să primești atenția cuiva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s