Fundația Creștină de Ajutorare

Numele meu este Nastasia Fodorean, am 68 de ani și suferințe multiple. În urma unui accident vascular-cerebral survenit în luna martie a acestui an (din fericire fără urrmări neplăcute, fără sechele), cheltuielile legate de tratamentul pe care trebuia să-l fac depășeau jumătatea pensiei mele. Sunt o persoană singură și, ca atare, trebuie să mă gospodăresc doar din veniturile provenite din pensie. Văzând că nu prea m-am descurcat în prima lună, fără a face sacrificii imense, am căutat pe calculator o modalitate de a obține medicamente la prețuri rezonabile. In sfîrșit, după îndelungi căutări am găsit pe internet Fundația Creștină de Ajutorare. Imediat după revoluție am făcut o timidă încercare de a pătrunde în acel mediu, dar probabil că am nimerit într-o zi de farmacie, deoarece domnea o atmosferă aproape ireală, o muzică izvorâtă parcă din înaltul cerurilor și care-și pătrundea în suflet. Îmi venea să trag aer în piept și să mă înalț desupra pământului. Cu toate astea, atmosfera mi se păruse intimidantă, privind fețele celor din încăpere, în marea lor majoritate oameni vârstnici, aplecați de boli și de greutățile vieții. Păreau oameni nevoiași și am decis că ei au mai multă nevoie de ajutor decât mine. Si nu am mai mers niciodată acolo.

Si totuși, după aproape 15 de ani, m-am întors aici. De data aceasta, aproape că și eu făceam parte din categoria celor lipsiți de mijloace materiale suficiente. Din fericire, situația mea este doar temporară. Cu trecerea timpului, cele 22 de tablete administrate zilnic, vor deveni 20, apoi 15, apoi 10. Și-atunci situația mea financiară își va reveni la normal.

Mi-am luat inima în dinți și am scris un e-mail acestei fundații în care explicam foarte clar că nu făceam parte din categoria celor nevoiași și că aveam nevoi imediate, un ajutor pe o perioadă scurtă. In aceeași zi, deși era sâmbăta dinaintea Paștelui, am fost sunată de către fondatoarea acestui așezământ, doamna Rodica Moraru. Nu o vedeam la telefon și mi-o închipuiam o ființă autoritară, plină de energie, gata oricând să ia hotărâri importante, înțelepte  și juste. Am cunoscut-o ulterior și mi-am păstrat această imagine despre domnia sa. Mi-a explicat că fundația îi ajută deopotrivă și pe cei săraci și pe cei bogați. M-au impresionat cuvintele doamnei Rodica (așa o numește toată lumea) și uite-așa am fost acceptată la fundație. Mai întâi ca pacient la farmacie și apoi ca pacient la fizioterapie.

Despre cele două ture de tratament pe care le-am efectuat aici voiam să vă scriu. Prima tură am făcut-o începând dintr-o zi binecuvântată, care poate mi-a fost de bun augur. În pima zi de Psaște, fiind zi lucrătoare, am început tratamentul, 10 ședințe din fiecare procedură. Am fost în prealabil consultată de către domnișoara doctor Daniela Vlasa, de o răbdare nemaiîntâlnită, cu o grijă față de pacient extraordinară, ceea ce m-a determinat să-mi deschid toate ”dosarele medicale” pe care le aveam: pentru accidentul vascular-cerebral, pentru astm bronșic, tiroidă, noduli la sân, gonartroză și coxatroză, inimă etc. Mi le-a cercetat cu cea mai mare atenție și deciziile luate de domnia sa i-au fost limitate de recenta mea operație de protezare a unui genunchi și accidentul vascular-cerebral.

După cea de-a doua tură de tratament, durerile insuportabile de umăr drept au dispărut și odată cu ele și starea de disconfort, uneori greață și vărsături. Mă simt mult mai liniștită, mi-a reapărut optimismul care mă caracterizează. Sunt atât de entuziasmată încât îmi vine să strig lumii întregi: Lume, lume! Veniți și voi la Fundația asta!!! Vi se vor întâmpla lucruri bune și frumoase! Pe lîngă  medicamentele gratuite primite la Fundație, se ocupă puțin și de sufletul celui care le trece pragul. Au loc acolo discuții cu punctul de plecare religia, care mi-au făcut o reală plăcere, m-am implicat și eu expunându-mi opiniile în legătură cu subiectul discutat. Am crescut în epoca comunistă, deci religia nu este subiectul meu forte. Cu toate acestea, o mare parte din Biblie îmi era cunoscută deoarece multe opere literare au subiecte inspirate din Biblie, ori fac referiri la întâmplări biblice. Amintesc doar de Samson și Dalila de Camille Saint-Saens, statuia David a lui Michelangelo, iar în literatura română Adam și Eva lui Liviu Rebreanu. Romanul lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni se încheie cu cuvintele ”Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, citând din apostolul Pavel.

Ca atare am participat la dezbateri încercând să-mi lămuresc și unele frământări ale mele legate de acest subiect. Pentru că în mintea unei persoane, educată în epoca lui Ceaușescu, se dă o luptă între creaționism și evoluționism.

Mi-a fost pusă la dispoziție și o lucrare extrem de interesantă despre felul în care este privită Biblia în România. Multe lucruri din cele expuse în carte îmi erau cunoscute, multe mă frământau și pe mine. Am citit cu deosebită curiozitate capitolele despre idoli, cruci, credința în Maica Domnului, sau despre superstiții și tradiții, ritualuri funerare.

Intr-una din zile, mergînd spre fundație pentru tratament, în părculețul de alături am descoperit spre surpriza mea două fire de trifoi cu patru foi. Două, adică dublu noroc. Abia a doua zi când am citit capitolul referitor la superstiții mi-am dat seama că și asta era o superstiție. Deși nu cred că cele două firicele de trifoi îmi vor aduce fericire, m-am bucurat la găsirea lor. Tot din superstiție oamenii își fac cruce cînd se întâmplă lucruri rele în jurul lor, lumea o face frecvent ca de altfel și scuipatul în sân sau altele.

Mergând spre fundație, în tramvaiul în care eram  și care trece pe lângă catedrala ortodoxă, niște tineri gălăgioși, cu un limbaj nu tocmai ”ortodox”, au început să-și facă cruci peste cruci, de șapte ori. Am numărat. Și în tot acest timp gura nu i-a încetat nicio secundă, făcând aprecieri despre niște persoane care nu erau de față, nu prea măgulitoare. Mă întreb atunci, crucile alea infinite le făcea conștient sau era doar un automatism?

Mă întorc la tratamemntul pe care l-am făcut în luna iulie. Este vară, este cald, este luna concediilor și ca atare, centrul de tratament este mai relaxat și nu sunt foarte mulți bolnavi. Grija personalului este acum sporită față de pacienți. Ți se măsoară tensiunea înaintea tratamentului și apoi după. Mereu ești întrebat: Vă este bine, domnă……? Stați bine? Nu e prea cald nămolul? Vă pișcă? etc. etc.  E foarte greu să lucrezi cu publicul, trebuie imediat să te adaptezi la personalitatea celui cu care interrelaționezi și dacă ea nu este reciprocă, relația pacient-cadru medical nu e perfectă. Știu că eu și în general oamenii mai în vârstă și mai ales singuri  au obiceiul de a vorbi mult, uneori fără rost, probleme de familie și, în special, cele legate de nepoți, de evoluția lor, de rezultatele lor. Si bietul cadru medical trebuie să se adapteze la fiecare pacient în parte, pentru că noi, pacienții vârstnici devenim insistenți și credem că problema noastră interesează și este reținută. Și-atunci întrebăm frecvent: Vă mai amintiți? V-am spus ieri asta! Greu, greu să faci față cu bine, dar fetele astea au reușit. Cred cu tărie în relația asta perfectă aici, la Fundație.

Ambianța este foarte plăcută, de cele mai multe ori o muzică liniștitoare, relaxantă, exact de ce au nevoie pacienții. Este răcoare.  Curățenia este exemplară. Si de ce să n-o recunoaștem? Aici nici nu se pune problema de a te ”revanșa” sau ”recomnpnesa” în vreun fel față de atenția cu care ai fost tratat, este frustant pentru cineva care toată viața a fost obligat de obiceiuri, împrejurări, circumstanțe să facă atenții. Simt că ar trebui să fac ceva pentru personalul care stă la dispoziția noastră, să le ofer un ajutor practic, dacă m-ar lăsa.

O să revin cu plăcere aici, ori de câte ori va fi nevoie să fac vreun tratament, pentru atitudinea și competența celor de aici și, nu în ultimul rând, pentru aparatura modernă.

Succes și pe viitor și vacanță plăcută!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s