Conducta spartă

În satul meu natal, Ciumăfaia, s-a introdus apa curentă în fiecare gospodărie. Li s-a montat câte un contor de contabilizare a apei potabile. Știam de la bun început că mătușa Marta, de exemplu, era obișnuită să ude grădina pe timp de secetă cu un furtun. Cu multă generozitate, dar nu mai mult decât îi trebuia pământului. De la bun început i-am atras atenția că acum, dacă are ceas, nu mai poate consuma multă apă pentru că va avea mult de plătit. Așa a și făcut biata mea mătușă. Nu a udat grădina, deși în luna martie nu era cazul. Nu are decât găini în gospodărie, deci nu ar fi trebuit să aibă un consum mare de apă. Nici măcar nu bea apă de la robinet, aduce cu găleata de la Fântâna Satului, cum numesc localnicii singura fântână cu apă bună de băut din partea aceea de sat. Fântâna respectivă este destul de departe pentru cineva în vârstă, iar Marta mea are aproape 80 de ani. Din când în când i se mai face cuiva milă de ea și-i aduce câte o găleată cu apă bună de băut. Oamenii satului, inventivi, au confecționat niște cărucioare cu care aduc apă de la fântâna satului. Marta nu s-a descurcat cu un astfel de cărucior. Seamănă cu cărucioarele pentru butelii, în care sătenii puneau vechile bidoane pentru lapte, confecționate din aluminiu. Marta nu avea nevoie de o așa de mare cantitate de apă, așa că nu căra apă cu bidonul, în care, e adevărat, intrau 25 de litri de apă. Dar cum apa de la fântână era numai pentru băut, ea nu avea nevoie de așa o cantitate mare. Și în plus o voia proaspătă. Așa că se chinuie cum poate, la vârsta ei și cu problemele de sănătate. Pe zi ce trece o văd tot mai îmbătrânită și mai gărbovită. Deja folosește bastonul de mai bine de un an. De fapt o bâtă ordinară, că bastonul din aluminiu cumpărat de mine îl ține pentru mers la biserică, duminica.
A trecut o lună de la montarea contoarelor de citit consumul de apă și cel care a făcut citirea a fost foarte mirat de consumul exagerat de mare de apă într-o gospodărie cu o singură persoană, fără animale care trebuie adăpate, fără baie, fără WC în casă, frără mașină de spălat automată, cu doar două robinete. Unul în bucătărie și unul în curte, la veche cișmea. Omul nu s-a mulțumit să constate doar consumul mare de apă, a vrut să știe și de ce. Așa că nu știu ce și cum a făcut dar a descoperit o conductă spartă. Undeva în grădină. Cum de este posibil așa ceva, cînd abia în vară a fost introdusă apa în sat. Cine se face vinovat de spargerea conductei? Este vorba despre o conductă gata fisurată la montare? Nu știu dacă tehnic este posibil așa ceva. Era o neglijență a muncitorilor? Știu doar că sunt supărată și revoltată. De ce se întâmplă toate unui om singur, cu o pensie care abia dacă depășește cu puțin 400 lei, căreia nu i s-a mărit pensia în condițiile în care la toți pensionarii din sat le-a crescut pensia cu câteva procente? De ce din tot satul numai mătușa mea nu primește ajutoare și este lăsată pe dinafară din listele primăriei? Și de ce soarta a încărcat-o cu o factură la apă de 200 lei? Pensia îi ajunge doar pentru a achita factura și rețeta compensată. De ce a trebuit tocmai ca Marta să facă Helicobacter pilory? Nici nu vreau să-mi imaginez evoluția bolii. Suferința este deja foarte mare.
Sunt întrebări pe care mi le pun și la care, desigur, nu am niciun răspuns. Doar că mă simt mai bine dacă spun și altcuiva ce i se întâmplă și mă gândesc că poate cel care citește rândurile acestea își îndreaptă gândul spre mătușa mea, numai câteva secunde și îi dorește binele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s