La moara la cioca-boca

Mi se întâmplã, mai ales în nopțile de insomnie, sã fiu obsedatã de câte o melodie. O reiau la nesfârşit în minte, recapitulez versurile, pânã mi le amintesc pe toate. Dacã nu mi le amintesc, fac eu nişte versuri care sã se potriveascã cu melodia.

Azi-noapte am avut una din acele insomnii cumplite. Nu-ți poti ține mâinile şi picioarele mai mult de cinci secunde într-un loc; dacã stai pe o parte imediat începe sã te doarã partea aia, te întorci pe cealaltã parte şi dupã cãteva secunde te doare partea aceea. Atunci trebuie sa te scoli, sã te plimbi puțin. Apoi numeri: înainte, înapoi. Imediat  realizezi cã pentru a numãra înapoi e prea mare efortul creierului şi cã numãrând invers nu vei adormi niciodatã.   Mã frãmãnta o melodie ascultatã de mine ziua. Este vorba despre pãrintele Cristian Pomohaci, care are câteva melodii nu prea ortodoxe, deşi la el ar cam trebui. Nu sunt sigurã cã versurile lui sunt întocmai cum mi le-am amintit azi-noapte, dar sigur sensul este acelaşi. Eterna poveste a bãrbatului şi a femeii care înşalã. Dar spusã, deci acceptata de un preot??!! Fãrã sã condamne, sã moralizeze, sã satirizeze?! Doar e preot şi muzica popularã face asta mai tot timpul. Iatã versurile:

 

Unge, Leano, uşa bine

Cã deseara viu la tine

Sã nu scârțâie ca dracu’

Sã se deştepte barbatu’

 

Pãi, ãştia doi îl înşelau pe soțul ei chiar în casa lui, în timp ce bietul de el dormea? Nu se poate sã iasã aşa cuvinte din gura unui preot!

Asta, moralitatea versurilor şi a lui Pomohaci nu m-au lãsat azi-noapte sa dorm.

Astãzi mã gândesc la o alta melodie a lui, cãci am început sã le ascult pe toate câte le-am gãsit:

 

La moarã la cioca-boca!!!

 

……..

Doamne bate-o morãrițã

Bun-ar fi de docrotițã

Pot pã inimã sã jor

Cã şi io-s bun de doftor

Pe cãte le-oi doftori

Vai de capu’ lor o şi

 

Hei, lelițã, lelişoarã

De te-aş cãpãta la moarã

N-ai mai fi fatã fecioarã!

De te-aş cãpãtã la şes

N-ai mai mere cum ai mers!

 

Melodia ne înştiințeazã de la început de intenția autorului de a o viola pe biata morãrița şi se pare cã nu ar fi de ajuns o datã, ci de mai multe ori, pentru cã în final el o amenințã cã nici sã umble nu va mai putea. Dar, autorul nu se mulțumeşte doar cu biata morãrițã, ci amenintã cu violul pe toate celelalte femei care i-ar ieşi în cale: “Pe cãte le-oi doftori, Vai de capul lor a fi”. Asta înseamnã cã pe lãngã amenințare şi viol urmeazã şi violența fizicã. La toate astea, se adaugã titlul piesei: La moarã la cioca-boca. Aici autorul ne sugereazã fie sunetul produs de ciocanele morii, fie faptul cã la moara aceea se întâmpla şi alte lucruri, nu prea ortodoxe: sã fi fost vorba de un alt cioca-boca?

Ziceți şi voi, ce preot e ãsta?!

Oare dacã la evaluarea naționalã aş scrie asta, ce notã mi s-ar da?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s