Ginerele meu n-a pãstrat secretul

Am adus-o pe lume pe fiica mea în primele ore ale unei zile de Crãciun. In ajunul Crãciunului, pe vremea aceea locuiam la Zalãu în casa pãrinților mei, fãcusem curãțenie în casa lor. Fiindcã pe jos, în singura camerã, era scândurã vopsitã cu vopsea de ulei, trebuia lustruitã mereu. Am experimentat mai multe metode şi singura care dãdea rezultate era sã aplicãm un strat de cremã de ghete, s-o lãsãm cam vreo orã sã se usuce şi apoi urma lustruirea. Puneam o cârpã groasã sub talpa piciorului şi lustruiam toatã camera, care era destul de mare. Procesul cerea un efort deosebit, mai ales pentru o gravdã în luna a noua, care trebuia sã nascã din clipã-n clipã. In jurul orei şapte seara am terminat curãțenia generalã în camerã şi am şi lustruit mai bine de o jumãtate de orã podeaua. In sfârşit, foarte obositã, dupã ce am fãcut o baie în lighean, m-am aşezat sã mã uit la singurul serial care se dãdea la televizor: Vidocq. Pãrinții mei s-au dus, împreunã cu soțul meu, la colindat, la nişte rude care locuiau la câteva sute de metri de noi. Rãmasã singurã, m-am uitat la serial şi trãiam intens o scenã a evadãrii unui puşcãriaş şi urmãrirea lui de cãtre polițişti cu câini. Eram tensionatã din cauza emoțiilor acelei evadãri când am simțit ca mi se rupe apa. Eram singurã în casã. Autobuze nu erau, nu aveam nici telefon. Deci, nu avam cum sã-mi anunț familia cã a început travaliul. Am rugat-o pe vecina noastrã basarabeancã sã meargã la singurul telefon de pe stradã şi sã sune la miliție, sã cheme maşina de serviciu. Zis şi fãcut. Soferul, bun amic cu tatãl meu, m-a dus în vitezã la spital, m-a lãsat acolo şi apoi s-a dus sã-mi anunțe familia. Au ajuns şi ei la spital şi cam dupã vreo douã ore am nãscut-o pe Anca, o minunãție de copil. Preoblema a fost cã toți medicii de gardã din spital erau într-un alt pavilion, la petrecerea de Crãciun. Moaşa spitalului nu a vrut sã le strice petrecerea şi nu voia sã-i anunțe decât în ultima clipã. Dar, nu a mai apucat s-o facã, Anca mea era grãbitã. Aşa cã am nãscut doar cu moaşa. Nu am avut niciun fel de probleme. Mi-am privit pentru prima oarã copilul, i-am controlat degețelele de la mâini şi picioare, i-am studiat corpul pentru a constata cã totul era perfect. Am fost lãsatã cu ea câteva minute, dar apoi mi-au luat-o şi mi-au adus-o la alãptat abia dimineța.

Eram în al nouãlea cer de fericire şi de atunci, pentru mine, Crãciunul are o semnificație deosebitã. La fiecare aniversare, ani de-a rândul îi luam cadouri fiicei mele, dar niciodatã nu dãdea niciun semn cã nu i-ar plãcea ce-i luam. Foarte târziu am descoperit acest lucru şi de atunci îi dau doar un plic cu bani. Si anul acesta a fost la fel. Cu nepoțica mea am convenit sã-i sugereze mamei ei ce cadou sã-mi cumpere de sãrbãtori. Nu am nevoie de nimic doar de o forfecuțã de unghii. Pentru a mã asigura cã mesajul meu a fost transmis, am întrebat-o pe Mara:

–          Sper cã i-ai spus sã nu-mi cumpere nimic altceva decât o forfecuțã de unghii?

–          Eu i-am spus, dar ea ți-a mai cumpãrat ceva, îmi rãspunse Mara.

–          Ce? Ce? Am întrebat eu, fiind o fire extrem de curioasã.

–          Nu pot sã-ți spun, e secret şi mami s-ar supãra  dacã ți-aş spune.

Aşa cã, oricât am insistat, nu mi-a spus.

Am postat pe Facebook o imagine cu o tablã de slãninã, menționând cã mi-e tare dor de aşa ceva. Fiica mea a priceput aluzia şi, dupã ce s-a consultat cu soțul ei dacã mai au slãninã, a venit la mine acasã şi mi-a adus mult dorita tablã de pãcat. Astãzi, fiica mea, tot pe Facebook, îmi cerea sã scriu cum cã ea a rezolvat problema. Zis şi fãcut. Ginerele meu, vigilent, rãspunde:

–          Ai cerşit de la Anca, dar ai primit de la ginere.

Eu mã las uşor provocata şi-i rãspund:

–          Doar aprobarea, restul l-a fãcut Anca. Nu te tot lãuda. Sã vãd dacã te ții de cuvânt cu vinul promis de sãrbãtori.

O orã mai târziu, ginerele meu, Bobo, se înființeazã la mine acasã cu o sticlã de doi litri cu vin roşu. Profit de faptul cã este cu maşina, îl întreb unde se duce, îmi spune cã spre Someşeni. Eram pregãtitã sã merg la bibliotecã sã-mi iau nişte cãrți de citit pentru sãrbãtori, aşa cã l-am rugat sã mã ducã şi pe mine în centru. A trebuit sã mã aştepte vreo zece minute, iar când am fost gata îmbrãcatã, m-am parfumat înainte de a ieşi din casã.

Ginerele meu se uitã la mine şi, cu un aer nevinovat, mã anunțã:

–          Si Anca ți-a luat un parfum cadou de Crãciun.

Nu ştia cã este un secret.

Acum sã vedem ce pãțeşte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s