Mihai si mireasa

Am aflat de pe Facebook despre existenta unui aparat de monitorizare a persoanelor in varsta, foarte bolnave si singure. Consta dintr-un telefon mobil si o bratara. Telefonul mobil are inregistrate trei numere de telefon ale unor apropiati persoanei bolnave, pentru alerta in cazul in care batranelul sufera un atac sau are o criza. El  are in memorie si datele medicale esentiale ale bolnavului. Bratara se poarta la incheitura mainii si este prevazuta cu un buton de panica. Daca persoana care-o poarta sufera un atac sau are o criza, ea trebuie sa apese pe buton. Automat aparatul stie unde se afla bolnavul si alerteaza cele trei persoane de contact, precum si salvarea. Cei de la Salvare au toate datele bolnavului atunci cand ajung la el.

Fiind si eu o persoana care locuieste singura m-a entuziasmat foarte tare ideea asta. Desi dorm cu telefonul mobil langa pat, m-am gandit ca ar fi foarte sigur si mult mai comod sa cumpar aparatul si sa fac un abonament, desi costurile nu sunt deloc de neglijat. Dar, inainte de a lua aceasta hotarare, am mers la niste prieteni din bloc, cu care sa ma consult. Le-am dat telefon sa-i intreb daca-i pot deranja pentru cateva minute. Sunt prietenii mei de pe vremea studentiei si intamplarea a facut sa locuim in acelasi bloc. Nu le-am spus despre ce este vorba, fara insa a avea intentia sa fie un mister. Am urcat la etajul trei si am intrat in casa, usa lor fiind intotdeauna deschisa peste zi. Un obicei foarte prost, dar se simt incatusati daca inchid usa cu cheia. Am intrat in casa, apoi am batut la usa, spunand:

–          Eu sunt!

–          Pofteste inauntru, imi spune prietena mea.

M-am asezat pe un scaun in bucataria care, la fel ca a mea, este modificata “genetic” si are acum 22 metri patrati. Mare si aranjata ca o camera de primire. L-am strigat pe sotul doamnei, sa vina si el:

– Mihai vino si tu, vreau neaparat sa fii si tu de fata.

Ma gandeam ca Mihai a trecut de 70 de ani si ar fi interesat de problema. Si Geta este in jurul lui 63. De aceea voiam  sa auda amandoi. Eu eram, putin spus, entuziasmata.

– E neaparata nevoie si de mine? intreaba Mihai, luandu-si un scaun si asezandu-se. Ce mare secret ai sa ne spui, de iti trebuim amandoi? Daca vrei sa te mariti, eu n-am nimic impotriva, dar sa nu ne chemi de nasi, ca nu venim, suntem pensionri saraci!

M-a amuzat teribil comentariul lui si, mai ales, reactia, pentru ca eu nu obisnuiam sa-i impartasesc acestuia niciun fel de problema, dara-mi-te despre o relatie cu un barbat. Sigur, cu nevasta lui discutam cand aveam probleme, de orice natura, inclusiv sentimentale. Iar despre faptul ca ar fi pensionari saraci, nici vorba. El a fost profesor universitar iar ea, o viata intreaga, director la o mare institutie bancara  din judet.

L-am asigurat ca nu este vorba despre asa ceva si el s-a linistit.

Nici n-am rostit decat cateva cuvinte despre problema care ma adusese la ei ca-l vad ridicandu-se si, fara nicio vorba, isi pune scaunul la loc si ne paraseste. Nu m-a mirat atitudinea lui si stiam ca asta inseamna ca el nu-si pierde timpul cu prostii, asa facea intotdeauna cand ceea ce discutam cu sotia lui nu-l interesa. Cateodata ne certa pe amandoua. Dupa ce arunca bomba se retragea in biroul lui.

Nici sotia lui nu s-a aratat destul de interesata de aparatul asta. Imi zicea ca daca poti apasa putonul bratarii inseamna ca poti si sa apelezi pe cineva din familie de pe telefonul mobil. In plus, mi-a aratat ca telefonul ei mobil are un buton rosu care suna direct la 112. Asa un telefon imi cumpar (nu stiu cand), sa aiba butonul de apelare directa la 112 si sa aiba si niste cifre mari, mari, sa le vezi fara ochelari. Desi, daca telefonul are cifrele dispuse ca la telecomanda televizorului, nu mai am nevoie de ochelari cand formez numerele. Asa patesc si cu tastarea PIN-ului, cand folosesc cardul. Asta, pentru ca de cand au aparut telecomenzile am dobandit o mare experienta, schimb canalele fara ochelari, pe intuneric.

Si, uite-asa, s-a dus entuziasmul meu pe ziua de ieri. Singurul lucru bun pe care l-am hotarat a fost sa ne punem pe apelare rapida reciproc numerele noastre, in caz ca avem nevoie una de cealalta, sa ne putem contacta. Indiferent de ce ora, din zi sau din noapte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s