Cand politia da rest

Desi tatal meu a fost militian, ador bancurile cu politisti. Le-am colectionat de-a lungul vremii, dar intre timp am mai uitat din ele. Si, sunt sigura, ca multe dintre ele au la origini intamplari adevarate.

Iata aici doua intamplari cu politisti. Una care sa-ti dea de gandit si cealalta amuzanta.

Cand fiica mea, Anca, era in clasa a XII-a a fost invitata la un majorat. Avea un prieten care o insotea la petrecere si avea si permisiunea mea de a ramane acolo pana dimineata. Singura mea grija era sa nu riste nimic, intorcandu-se acasa, chiar daca era insotita, pe intuneric. Cred ca ea-si imagina ca obtinuse o victorie de a ramane pana dimineata, dar eu imi faceam griji cu adevarat pentru oricare dintre cei doi copii. Ii asteptam pana se intorceau si-i intrebam cum a fost, sa-i determin sa vorbeasca cu mine, sa nu aiba secrete. Dar, stiam ca asa ceva era imposibil. Cand am avut in vizita fiica unor rude din alta localitate, am stat pana dupa 12 s-o astept sa se intoarca. Atunci am hotarat ca nu-mi pot lua asa o raspundere mare de a o tine la noi pana la terminarea facultatii. As fi ajuns sa nu mai dorm noptile de grija ei si a propriilor copii.

Asadar, fiica mea impreuna cu prietenul ei se intoceau de la petrecerea care avusese loc in acelasi cartier. Contribuisem la petrecere cu un platou cu ceva, nu mai stiu ce. Baiatul tinea in mana platoul gol si probabil ca cealalta mana in jurul fetei. Era in jurul orei sase dimineata. Bineinteles ca nu aratau proaspeti si plini de vigoare. A aparut un politist care, dupa ce s-a legitimat, le-a cerut actele. Le-a verificat, le-a inapoiat si-apoi i-a intrebat ce cauta pe strada la ora aceea. Au explicat ce si cum, dar politistul nu se lasa cu una cu doua. Voia el ceva. Stiind, totusi, ca nu putea nici macar o amenda sa le dea, le-a confiscat pur si simplu platoul acela, fara sa dea nicio explicatie. Si, uite-asa, mi-a descompletat serviciul, am ramas numai cu farfuriile. Si in ziua de azi ma intreb de ce i-o fi trebuit platoul, ce lectie voise sa le dea celor doi? Bineinteles ca ma intreb si daca mai are platoul. Si-asa cum chinezoaica aceea si-a dat intalnire cu un barbat gasit pe internet si la intalnire l-a gasit pe socrul ei, poate intr-o buna zi, sau in alta viata, imi voi vedea platoul pe vreo masa.

A doua intamplare are ca eroina o foarte buna prietena a fiicei mele. Era la volan cand a facut o greseala, adevarat minora, si ea stia asta. Asa ca atunci cand politistul s-a apropiat, dupa ce-i facuse semn sa traga pe dreapta, era deja pregatita sa infrunte totul. Dar, in felul ei. Dupa ce i-a cerut actele,  soferita i-a intins buletinul in care pusese doua hartii, nu mai stiu de 50 sau de 100 lei vechi. El a deschis buletinul, s-a uitat o clipa la buletin si la ceea ce era inauntru, a luat o hartie si pe cea de-a doua a lasat-o in buletin. Ca si cum ar fi primit prea mult pentru greseala comisa. Era ca un fel de rest cand il primesti la casa si nu ai bani potriviti.

Mai exista si oameni cu suflet pe lumea asta. Intotdeauna m-am gandit ca daca in prezenta mea ar fi amendat cineva din familie, i-as lua partea, stiind ca as avea argumentele si puterea de a convinge pe oricine. In teorie, pentru ca atunci cand in drumul nostru spre Buzau, ne-a oprit in trafic un politist, cea de la volan deja recunoscuse greseala, dar eu am ramas muta, n-am putut deschide gura. Nu-mi venea in minte nimic ce ar fi putut usura situatia. Numai ca, asa cum se zice: “teoria ca teoria, da practica te omoara”.  Norocul nostru a fost ca greseala a fost iertata. Nu stiam ce pedeapsa se dadea pentru acea incalcare a normelor, dar ma temeam sa nu i se ia permisul.

Iata ca si politistii sunt, uneori, intelegatori si foarte umani. Mai rar, dar totusi se intampla.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s