Cand o palma se justifica

 Trebuie sa spun ca Facebook-ul ma inspira foarte mult. De cate ori vad o imagine, un citatat sau o postare imi vin in minte intamplari din viata mea. Si, asa cum am spus, nu prea pot tine numai pentru mine un lucru, vreau sa vi-l impartasesc. Citeam astazi un indemn civilizat, care infiera maltratarea femeilor, chiar si o palma nu ar trebui data niciodata. Ei, aici e-aici! In toata casnicia mea, care a durat 16 ani, nu am primit decat o singura palma. Si in ziua de azi spun ca era justificata. Daca nu m-ar fi oprit la timp acea palma, lucrurile puteau degenera. 

Aveam doi copii si, ca in orice familie, cel micut este mereu protejat, mai indragit si mai rasfatat. Puteam indura din partea sotului meu o mustrare, o cearta, dar niciodata nu am tolerat sa certe copiii sau, domne fereste, sa-i loveasca. In perioada divortului, fireste, dupa ce isi gasise o viitoare sotie, ne suporta cu greu atat pe mine cat si pe copii. De aceea reusea ca prin copii sa loveasca in mine. Intr-una din zile l-a certat pe micutul nostru pentru ceva pe care eu consideram ca n-ar fi trebuit. Nu era ceva grav, era de ajuns o simpla mustrare. Mai bine-i explicam de ce gresise si stiam ca a doua oara nu va mai face aceeasi greseala. Si, in timp ce-l certa, se ambala din ce in ce mai tare si nici nu am apucat sa intervin si i-a dat o palma destul de serioasa dupa ceafa, apostrofandu-l: “Mopsule” si, credeti-ma, nu era o vorba de alint. Copilul avea vreo 15 ani cand se intampla asta. Cand am vazut palma sotului meu zburand spre ceafa copilului, ceva mi-a intunecat mintea si toata supararea, nemultumirile si dezamagirile mele m-au facut sa ripostez intr-un mod violent. Stiam ca nu va da niciodata in mine, ar fi facut-o de-a lungul celor 16 ani. Asa ca, aidoma unei leoaice care-si apara puiul impotriva unui atacator, am apucat de pe masa langa care ne aflam toti trei o furculita si, cu multa ura dar si furie, am indreptat-o spre ochii lovitorului de copil. Jur ca mi se parea drept, corect si cinstit sa-i scot ochii. Nimeni, nici atunci dar nici acum nu se atinge de copiii mei. Nu inteleg cum de nu mi-a reusit tentativa asta, dar palma rasunatoare, grea a sotului meu s-a lasat pe obrazul meu si brusc mi-am dat seama de enormitatea gestului meu. Jur ca eram in acele clipe capabila sa-i fac rau. Dar palma aceea m-a calmat suficient, insa am ramas cu o ura in suflet pentru ceea ce-i facuse copilului meu. Ulterior, am aflat de la copii ca-l mai lovise si alta data pe baiat, de bietul de el lua o atitudine de aparare imediat ce se ridica glasul la el. Pe fata nu o lovise, ea era mai guraliva si ii tinea piept tatalui ei. Nu s-a zgarcit niciodata la vorbe in discutiile cu tatal ei si era foarte categorica atunci cvand tatal ei nu avea dreptate.

Asa ca, daca acea palma nu ar fi venit la timp, in isteria ce m-a cuprins, poate faceam o nebunie. Poate nu reuseam ce aveam in gand, dar puteam rani serios. Nici acum nu-mi dau seama daca ar fi reusit sa se apere altfel decat dandu-mi acea palma.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s