Studenti invatand

Am vazut o postare pe Facebook, unde un copilas statea pe burta, pe podea si rasfoia o carte de povesti. In timpul acesta invitata, Lucia Muntean, isi vedea de-ale ei, vorbindu-le parintilor. Poza asta-mi aminteste de una asemanatoare, de pe vremea cand fiica mea era studenta, prin anul doi sau trei. Stia sa socializeze. Inca de cand era micuta intra in vorba cu oricine si dadea tot din casa. N-am sa uit niciodata cand am asistat la prima baita a baietelului prietenilor nostri Nelu si Gizi. Cand l-a vazut complet dezbracat si-a pus manutele in solduri si a exclamat: Ptiu! Ce mic ciucurel are. S-o vezi pe a lui tata ce mare e! Stiu ca pare un cliseu, dar noua ni s-a intamplat. Nelule, iti mai amintesti de asta? Sau cand a venit la noi un politist pentru ca dadusem telefon la miezul noptii ca un vecin betiv, de unul singur, asculta muzica la maximum, a treia noapte la rand. Tot la mine a venit si fara sa ceara voie s-a asezat pe ladita de la coltarul din bucatarie. Niciunul dintre noi n-a apucat sa-i spuna ca avea balamalele defecte si l-am vazut cu totii pe politist pliindu-se si intrand cu fundul in lada aia. Si-atunci micuta mea a exclamat: Te-ai impachetat! Doar stii ca-i stricata?!

Au trecut anii, eu m-am despartit de taica-sau, sau el de mine, nu prea stiu, si baiatul meu a plecat la Bobocu, la facultate. Am ramas numai noi doua in toata casa si sufeream de singuratate. Dar, inca din primul an de facultate au inceput sa apara prietenii in casa noastra: Sorina, Radu, Mona, Dorin, Virgil si Sever care aduceau cu ei un caine de vreo 60 de kg, de-mi tineam respiratia pana pleca. Chiar ii placea sa-si puna fundul in poala mea, daca ma gasea stand pe jos.  Stateam asa si ne uitam in special la niste casete video de care faceau rost baietii. Si eram veseli cu totii. 

Intr-una din sesiunile de vara s-au adunat in casa mea mai multi colegi de grupa sa invete la nu stiu ce finante. Toti erau studenti buni, cu note frumusele si chiar toti erau foarte destepti. Fiica mea statea cu burta pe carte si studia mult pana sa ia zecele. In schimb, verisoara ei primara (tatii erau frati), Mona, statea si citea cate un roman adus de mine de la biblioteca si-n ultima clipa se apuca de invatat si lua tot zece. Desteapta, fata asta! De cele mai multe ori isi gateau singuri cartofi prajiti, mancau cu pofta. Nu-mi parea rau, pentru ca aveam cartofi din belsug de la matusa Marta. Tot ea-mi dadea si untura de porc, atata cat sa satur toata facultatea. Asa ca-si curatau singuri cartofii, toti lucrau pana puneau totul la loc. Dupa care incepea invatatul. M-am intors acasa de la serviciu stiind ca vor fi toti acolo, era doar sesiune. Intr-adevar erau in sufrageria mea. In paranteza spun ca si atunci si acum am mobila doar pe margini, iar in mijloc nimic altceva decat un covor mare, adevarat, persan, de vreo 50 kg. Si destul de confortabil de stat pe el. Am intrat in sufragerie, fara sa ma auda nimeni si, cand am deschis usa, am vazut vreo zece fundulete imbracate in sorturi colorate, adunate in cerc. Era sesiunea de vara. Fiecare avea in fata caietul de notite si dezbateau ceva despre o moneda straina. Erau adorabili, asa cu fundul in sus si cu coatele sprijinite pe covor si discutand. Se mai aprindeau spiritele pana cadeau de acord.

In ziua examenului aflam cu mare placere ca toti luasera note mari, de noua sau zece.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s