Visul

Freud spune ca visele sunt transformarea ideilor in imagini. Visul este vazut ca o banda desenata cu o  succesiune de imagini. In interpretarea visului se face trecerea de la imagine la idee sau dorinta ascunsa. 

Nu stiu daca astazi am dorinte ascunse, dar in tineretea mea, mai ales cand aveam unele probleme, simteam nevoia sa am pe cineva alaturi, sa-mi mai ia din responsabilitati, sa le imparta cu mine. Desi, de cate ori ma gandeam mai bine, respingeam ideea de a ma recasatori. Asa ca mi-am propus ca mai intai sa-mi vad cei doi copii asezati la casa lor, cu servicii si apoi sa ma recasatoresc. Dar, cu cat trecea timpul aceasta posibilitate devenea tot mai improbabila. Sa fi ramas, undeva, intr-un colt al mintii mele aceasta dorinta ascunsa, nu-mi dau seama. Dar, daca e sa ma iau dupa Freud, acea dorinta exista si s-a materializat intr-un vis, jumatate basm, jumatate cosmar. Nu cred in vise, nici nu prea incerc sa le interpretez, dar unele din ele mi se par imposibil sa fi izvorat din mine.

In visul meu, se facea ca eram la nunta unei persoane din familia mea, nu stiu daca eram ruda cu mireasa sau cu mirele. La nunta aceea participa un fost prieten de-al meu ( el exista in viata reala). A fost singurul pe care l-as fi acceptat de sot, daca mi-ar fi cerut-o. Ceilalti nu erau interesati in a-si lua pe cap o nevasta, care aduce cu ea doi copii. In visul meu, fratele acelui prieten a venit la mine si mi-a spus cat de mult ma iubeste fostul prieten si ca ar fi foarte fericit daca as accepta sa-i fiu sotie. Foarte incantata, i-am raspuns ca accept cererea in casatorie si m-a dus la fratele lui. Acesta a declarat ca este cea mai fericita zi din viata lui, ca a asteptat aproape 20 de ani sa faca pasul acesta. Imparteam fericirea cu el si am decis sa strigam intregii lumii iubirea noastra. Asa ca, el s-a urcat pe o masa,declarand ca noi doi am hotarat sa ne casatorim si adaugand: Sunt atat de fericit! Si stand acolo pe masa a mai spus: Vreau sa beti pentru noi si mai vreau sa distrug paharul singuratatii mele. A ridicat piciorul si a strivit un pahar de pe masa. A ridicat din nou piciorul spunand: Distrug si paharul ei de singuratate. Dar, cand sa striveasca paharul, a alunecat si a cazut peste o balustrada lata de beton, lovindu-se puternic cu pieptul de blocul acela de beton. Mai multi meseni au sarit sa-l ridice, dar el radea fericit si zicea: Nu ma cautati la maini si la picioare, ca acolo nu am nimic. Aici ma doare! Si cu mana dreapta a aratat spre inima.
Brusc m-am trezit, asa ca acum sunt intr-o mare dilema: oare de ce-l durea inima? Numai pentru ca se lovise sau realizase ca, totusi, nu trebuia sa faca pasul?

Oricum, el nu a mai apucat sa distruga paharul singuratatii mele. Numai pe al lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s