Cum am fost preot pentru o jumatate de ora

Asa cum v-am mai spus, m-am ocupat zilnic de nepotica mea pana prin clasa a V-a. De atunci ea se decurca singura si ne vedem mai rar, nu atat de des cum as vrea eu. Mergeam zilnic dupa ea s-o scot de la scoala. Mai mergeam la cursurile de inot la Sala Sporturilor sau la Palatul Copiilor, la baschet, la tenis de camp in Parcul Babes. Acolo ne duceam zilnic cand era foarte mica. Era cel mai linistit parc pentru copii, de fapt pentru oricine. Aparatele de joaca erau minunate. Pe masura ce trecea vremea s-au degradat, pana ce evident, au trebuit reparate. Apoi, cineva a hotarat sa schimbe complet fata locului de joaca si ceea ce a rezultat nu a mai fost pe gustul nostru. Nu lipsa aparatelor ne displacea (acum erau doar pentru bebelusi) ci si faptul ca locul cu aparatele era mereu sub razele soarelui. Sa revin.
Intr-una din zilele geroase, cu cativa ani in urma, o asteptam pe nepotica mea, sa se intoarca de la niste cursuri de limba engleza, care se tineau in Floresti. Locul de intalnire era in fata noii catedrale din Manastur. Cea care era si este inca in constructie. O firma oarecare ii aducea pe copii cat mai aproape de casele lor, cu un microbus. Am primit un telefon de la una dintre profesoare, care ma anunta ca sunt niste problem cu microbuzul si copiii vor sosi cu o intarziere de cel mult 45 de minute. Dar ne anunta ei cand ajung la intrarea in oras. Nu prea aveam ce face, magazine in care sa poti pierde vremea nu erau, dar nici afara nu puteam sa stau, caci, v-am spus, era ger. Asa ca, desi nu frecventez regulat biserica, am intrat in ea. Primul lucru care mi-a atras atentia era faptul ca altarul nu se afla vis-à-vis de intrare, ci la dreapta. Altarul era ascuns vederii din usa bisericii. Abia cand ajungeai la jumatatea bisericii il puteai vedea. M-am hotarat sa studiez locul pe indelete, caci timp aveam. Era clar pentru oricine ca nu eram acolo pentru a ma ruga, din moment ce ma plimbam prin biserica, cu privirile ratacind pe pereti si ferestre. La un moment dat, un preot, cred ca era preot desi nu era imbracat complet ca un preot, a venit la mine si a inceput o conversatie oarecare. Chiar l-am suspectat ca-si da seama ca nu sunt un crestin practicant si ca va incerca sa ma converteasca. Nici vorba. Dupa cateva cuvinte schimbate cu preotul, acesta, destul de incurcat si oarecum jenat, m-a intrebat cat mai zabovesc pe acolo. Cand i-am spus ca mai stau cel putin o jumatate de ora, preotul mi-a spus:
– “Draga doamna, sunteti atat de amabila sa stati in locul meu, aici in biserica, vreo 10 minute? Am o treaba urgenta de facut si inca nu a sosit nimeni din personal si nu pot lasa biserica nesupravegheata. Mi-e teama sa nu intre cineva cu intentii necurate. Avem lucruri de valoare aici, stiti? Puteti, domna, puteti?”
– “Sigur ca da, i-am raspuns. Raman pana va intoarceti. Stati linistit, rezolvati-va problema . Va astept pana va intoarceti.”
Si, uite asa, am luat locul acelui preot pentru aproape o jumatate de ora. S-a intors si mi-a multumit, scuzandu-se ca nu se cadea sa ma roage etc. etc. L-am linistit, mai ca-mi venea sa-i propun niste canoane, sa scape odata omul de vinovatie.
Cand misiunea mea de avea grija de biserica in lipsa preotului s-a incheiat am primit telefonul asteptat. Sosea microbuzul cu nepotica mea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s