Si pe troleu se infiripa ceva

Dupa cum am mai precizat de mai multe ori, principalul meu mijloc de transport inspre si dinspre oras este autobuzul sau troleibuzul. Multa, multa vreme, viata mea s-a limitat doar la aceste drumuri, nu tu viata sociala, fara spectacole, concerte, film, teatru etc. Deci, nu socializam. Ca atare, dupa ce am divortat, si asta se intampla acum aproape 30 de ani, foarte multa lume ma intreba daca nu m-am recasatorit. Dupa ce raspundeam ca nu, urma, inevitabil, intrebarea : De ce? De fiecare data, mai in gluma, mai in serios, raspundeam: Nu mi s-a intamplat niciodata ca pe troleu sa ma ceara cineva de nevasta. Mi-am schimbat parerea dupa o intamplare pe care vreau sa v-o povestesc si voua.

De fiecare data cand calatoresc cu un mijloc de transport in comun nu vreau sa deranjez pe nimeni si pretind acelasi lucru din partea celorlalti. In orice situatie ma gandesc la comoditatea celui de langa mine. Ca atare, cand urc intr-un autobuz, caut un loc unde sa ma asez care sa fie singur, sa nu-l impart cu nimeni. In ziua aceea, la urcarea in troleibuz am ochit doua locuri libere, lipite unul de altul. Din cauza sanatatii nu-mi permit sa stau in picioare, asa ca ma asez de fiecare data. M-am asezat deci, pe partea dinspre geam sa nu-i  deranjez pe cei de pe intervalul dintre scaune. Ma uitam linistita pe geam, cu gandurile indreptate spre problemele mele. Langa mine se aseaza un barbat, nu foarte tanar, nu foarte elegant, nu placut la infatisare, miculut de inaltime. Intr-un cuvant omul nu ma atragea deloc. Se aseaza pe scaunul de alaturi si se tot uita la mine, sugestiv. Cu toate ca ma prefaceam ca nu-l observ, chestia asta ma irita. La un moment dat incepe sa-mi faca niste complimente: ce doamna draguta, ce eleganta etc. etc. Nu se mai oprea. Si da-i inainte, da-i inainte cu vorbaria, pana cand imi cere o intalnire, la o cafea, o prajiturica? Ei, cu asta m-a infuriat foarte rau. De obicei, nu ma infurii, nu ma cert mai ales cu necunoscuti si cand mi se intampla simt o stare de neliniste care ma obsedeaza toata ziua dupa aceea. Cu riscul de a-mi strica ziua, extrem de furioasa i-am zis: Domnule, nu te uiti la dumneata, nu vezi cum arati? Cum indraznesti sa te legi de femei in autobuz? Nu ti-e rusine, uita-te la tine si uita-te la mine? Crezi ca eu as putea merge cu tine la o cafea? Nu ti-e rusine, uita-te cum arati! Omul, netulburat, se uita la mine si-mi zice: Poate nu arat bine ca sa te duc la o cafea, poate nu sunt destul de inalt pentru tine, dar si cand m-oi aseza pe portofel…?

A lasat fraza neterminata si se uita la mine, sa-mi vada reactia. N-am lasat sa se vada nicio reactie si am coborat din masina, cu cata demnitate eram in stare. Dar, in sinea mea radeam de poanta omului.

Iata ca si pe troleu te poate agata cineva, n-as fi crezut in ruptului capului asa ceva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s