Badea cu bidoanele

Nu stiu de ce oamenii de la oras incep sa apostrofeze imediat un om care nu pare orasean. In orice imprejurare,  orasenii vor sa-si dovedeasca superioritatea si sar cu gura pe bietul om de la tara, care are un bun simt innascut si care, oricum, se simte timorat doar cu gandul ca trebuie sa plece din satul lui. Si bineinteles face si el cateva greseli, dar ele nu sunt niciodata iertate de cei care acum stau la oras, dar care, poate, au venit si ei de la tara.

Intr-o dimineata devreme, in autobuzul in care eram s-a urcat un bade, impovarat de greutatea a doua bidoane mari cu lapte. Venise la oras  devreme, sa-si poata vinde rapid marfa, ca sa nu se altereze. Cele doua bidoane, asezate intr-o desaga, este adevart ca deranjau pe calatori, dar nu mai mult decat rucsacurile tinerilor din ziua de azi. Imediat au inceput cu totii sa tipe la el: nu vede ca deranjeaza, nu putea sa vina la o ora cand nu e aglomerat, de ce nu sta la casa lui etc. etc. Bietul om statea si asculta, fara sa protesteze in niciun fel. Parea jignit, umilit. Mi s-a facut mila de el si pentru ca langa mine tocmai se facuse un loc liber l-am chemat sa stea pe scaun. S-a asezat greoi cu cele doua bidoane tot in spate. L-am intrebat de unde vine, unde se duce, ce vinde, chestii din astea. La statia in care urma sa cobor,  deja nu mai era asa mare aglomeratia, coborasera aproape toti pasagerii cu o statie inainte. M-am ridicat cand am observat ca autobusul oprise in statia mea. Atunci cand badea cu desaga lui s-a asezat  a prins sub el si fusta mea. Era cea mai reusita piesa tricotata de mine. Avea elastic in talie si era cam scurta. La vremea aceea inca mai purtam fuste mini. Fusta mea, prinsa sub om, a protestat si a ramas locului, in timp ce eu ma ridicam. Si ofeream un spectacol pentru cei cativa pasageri care mai ramasesera in autobus. Instantaneu au inceput sa rada cu totii. Nepricepand de ce rade lumea, badea il intreaba pe unul: De ce radeti? Raspunsul: Pentru ca i se vede curul. Badea: Noa si? Ca are cur fain! Si deodata, in timp ce eu incercam disperata sa trag fusta de sub el, imi trage una peste fund, parca pecetluind cele spuse inainte.

A fost un gest care nu m-a scandalizat, se vedea pe fata lui ca nu o facuse ca sa-si bata joc de mine. Cu toate astea, am atins viteza luminii sau a sunetului (nu mai stiu) si in loc s-o iau inainte spre locul de munca, m-am intors ca sa nu mai pot fi zarita din autobuz.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s